Sub acest generic a avut loc o nouă conferință din ciclul menționat mai sus de la parohia ortodoxă română Arad-Centru (Catedrala veche), organizată de Asociația parohială „Calea Mântuirii”. Este vorba de cea de-a 50-a conferință din ciclul „Serile duhovnicești…” ce a avut ca temă Taina Sfântului Botez și implicațiile ei în viața personală, familială și bisericească. Părintele protopop al Aradului și paroh al parohiei ortodoxe române Arad-Centru, Flavius Petcuț, a făcut o prezentare amplă, argumentată și instructivă cu privire la importanța Sfântului Botez.
Sfântul Botez este prima din cele șapte Taine ale Bisericii, instituite de Mântuitorul, prin care Acesta a dorit să fie prezent în inimile și viețile celor care vor crede în El și vor dori să dobândească darul mântuirii de la El. Părintele conferențiar a oferit explicațiile necesare referitoare la ceea ce este Botezul, precum și momentul instituirii lui de Mântuitorul. De asemenea, a evidențiat specificul Botezului creștin, în comparație cu cel al Sf. Ioan Botezătorul. Acesta din urmă era doar un botez cu apă spre pocăință, în timp ce Botezul creștin, instituit de Mântuitorul este „cu apă și cu Duhul Sfânt”, care renaște pe om la o viață nouă, îl face membru al Bisericii și fiu al lui Dumnezeu prin har. De aici, decurg o serie de implicații și consecințe pentru viața celui care se botează, pentru familia lui, precum și pentru Biserică, care se extinde și se consolidează cu fiecare om, care este primit prin Taina Botezului în „Noul Legământ” al lui Dumnezeu, cu poporul Său cel nou (Cf. I Petru 2, 5-9).
De aceea, la Botez nu pot veni părinții și nașii, nepregătiți duhovnicește, ci ar fi recomandabil, ba chiar mai mult, ar fi necesar, ca și ei să se pregătească: prin rugăciune, Spovedanie și Împărtășanie, pentru a primi pe fiul lor natural (părinții) sau pe fiul lor duhovnicesc (nașii) în noua sa identitate: cea creștină. În acest context, mai este mult de lucrat din partea Bisericii cu părinții și cu nașii, pentru a nu transforma Taina Sfântului Botez într-un act pur monden, fără nici o consecință practică în viața celui botezat, a părinților și a nașilor lui, ci pentru a rămâne această lucrare sfântă la adevărata ei semnificație. Totodată, s-a evidențiat de către părintele Petcuț faptul, că de la Botez nu pot fi excluși copiii, deși inițial, în primii ani ai existenței Bisericii, Botezul s-a aplicat adulților, deoarece, mulți dintre ei proveneau din lumea păgână și trebuiau să se convertească la Creștinism și să intre în Biserică (Vezi: Marcu 16, 16 ș.a.). Dar, chiar și în epoca neotestamentară sunt menționate „familii” care au fost botezate: temnicerul din Filipi „cu toți ai lui” (Faptele Apostolilor 16,33; la fel, Lidia, auzind cuvântul lui Dumnezeu, s-a botezat ea „și casa ei” (Faptele Apostolilor 16, 15) sau „casa lui Ștefana” (I Corinteni 1, 16) ș.a. Or, în aceste „case” sau „familii” este imposibil să nu fi existat și copii, precum și între cei „ca la trei mii de suflete” (Faptele Apostolilor 2, 41), care s-au botezat la Ierusalim în ziua Cincizecimii.
În urma acestei conferințe au urmat o serie de întrebări din partea celor prezenți, la care a răspuns, argumentat, părintele Petcuț. A fost o temă, care a reținut atenția participanților și care invită la meditație și la sporirea credinței în Iisus Hristos Domnul și la urmarea Lui, așa cum îndeamnă Apostolul Pavel, „până ce cu toții vor ajunge la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efeseni 4, 13).
I.T.