Dezbatere a întrebărilor și răspunsurilor din broșura Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta.

O nouă dezbatere  a întrebărilor și răspunsurilor din broșura Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta a continuat la întâlnirile Asociației.

27. Cui i se aplică iconomia și în ce fel?

În cazul unei familii creștine mixte, iconomia se referă la persoana creștină ortodoxă, și nu la persoana creștină eterodoxă. Primind binecuvântarea Bisericii prin Taina Cununiei, persoana creștină ortodoxă evită conviețuirea în desfrânare și uitare de Hristos și, astfel, poate participa la celelalte Sfinte Taine, nefiind oprită de la Sfânta Euharistie, din cauza păcatului desfrânării. Oricum, iconomia nu poate deveni regulă, deoarece căsătoria mixtă nu asigură unitatea spirituală de credință ortodoxă în educația copiilor.

„Ar fi totuși de dorit ca practicarea iconomiei să nu se facă într-un mod care să pară sistematic și de la sine înțeles, iar acrivia – adică faptul că Biserica este împotriva căsătoriei unei persoane ortodoxe cu o persoană eterodoxă – să fie întotdeauna amintită” (Jean-Claude Larchet, Viața sacramentală, Ed. Basilica, București, 2015, p. 396).

28. Sunt permise căsătoriile creștinilor ortodocși cu necreștinii, potrivit documentelor sfântului și Marelui sinod?

Nicidecum. Sfântul și Marele Sinod exclude posibilitatea încheierii unor astfel de căsătorii. Documentul final stabilește următoarele: „Căsătoria dintre ortodocși și necreștini este absolut interzisă, potrivit acriviei canonice” (Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta, II. 5, ii).

„Trebuie să fie limpede faptul că un preot ortodox nu poate niciodată binecuvânta o căsătorie între un ortodox și un ne creștin. Ar fi evident nepotrivită chemarea numelui lui Iisus Hristos într-o slujbă de căsătorie pentru o persoană care nu-L recunoaște ca Domn al său. De fapt, o astfel de chemare ar fi lipsită de respect nu numai în ceea ce-L privește pe Domnul, ci și față de această persoană și față de convingerile sale (sau față de lipsa acestor convingeri)” (Pr. John Meyendorff, Căsătoria - perspectivă ortodoxă, Cluj-Napoca, 2012, p. 67).

29. Ce importanță mai are postul astăzi?

Postul este de mare folos duhovnicesc. „Este o realitate faptul că, astăzi, fie din nepăsare, fie din cauza condițiilor de viață, oricare ar fi acestea, mulți credincioși nu respectă toate hotărârile cu privire la post. Toate aceste cazuri de nerespectare a sfintelor rânduieli privind postul, fie generale, fie individuale, trebuie însă abordate de Biserică cu grijă pastorală, întrucât Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu (Iez. 33, 11), fără a diminua valoarea postului... (cf. Importanța postului și respectarea lui astăzi, art. 8). Sfântul Ioan Damaschin spune: „Este bine să postești în fiecare zi, dar cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă. În aceste situații, să nu se dea legi, să nu se constrângă; nu se cuvine să conduci cu forța turma încredințată de Dumnezeu; mai degrabă să fie folosite îndemnul, blândețea și cuvântul dres cu sare” (Sfântul Ioan Damaschin, Despre sfintele posturi, 3, Migne, PG 95, 68B, citat în documentul sinodal Importanța postului și respectarea lui astăzi, art. 8).

30. Este adevărat că sinodul din Creta a redus perioadele de postire?

Nicidecum. Așa cum se menționează în articolul 6 și în articolul 9 ale documentului sinodal referitor la post: „Urmând Sfinților Părinți, Biserica păzește, ca și mai înainte, hotărârile apostolice, canoanele sinodale și sfintele tradiții; ea arată totdeauna sfintele posturi ca cea mai bună cale în efortul credincioșilor pentru desăvârșirea lor sufletească și pentru mântuirea lor; ea susține necesitatea respectării de către credincioși a tuturor posturilor stabilite în cursul anului Domnului, adică: Postul Paștilor, cel de miercurea și vinerea, atestate de către sfintele canoane, precum și posturile Crăciunului, al Sfinților Apostoli, al Adormirii Maicii Domnului, postul de o singură zi al Înălțării Sfintei Cruci, al Ajunului Botezului Domnului și al Tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, precum și toate posturile rânduite din grijă pastorală sau ținute în mod liber de către credincioși”.

„Postirea pentru trei sau mai multe zile înainte de Sfânta Împărtășanie este lăsată la evlavia credincioșilor, conform cuvintelor Sfântului Nicodim Aghioritul: „Deși nu se rânduiește postul înaintea Împărtășirii de dumnezeieștile canoane, cei ce pot posti mai înainte de aceasta și o săptămână întreagă bine fac.” (Comentariu la canonul 13 al Sinodului VI Ecumenic, Pidalion, 191). Însă, mulțimea credincioșilor Bisericii trebuie să respecte sfintele posturi și abținerea de la mâncare începând cu miezul nopții pentru a se apropia de Sfânta Împărtășanie, care este expresia prin excelență a ființei Bisericii”.

31. La ce se referă iconomia, cu privire la post?

„Cu discernământ pastoral, Biserica a pus regimului de postire și limitele iconomiei iubitoare de oameni. Drept urmare, ea a prevăzut aplicarea principiului bisericesc al iconomiei, în caz de boală trupească, de extremă necesitate sau în cazul vitregiei vremurilor, după judecata responsabilă și grija pastorală a episcopilor Bisericilor locale” (Importanța postului și respectarea lui astăzi, art. 7).